Borbei Dan
sâmbătă, 15 aprilie 2017
joi, 26 februarie 2015
Te chem și eu, iubito, să ne-întâlnim cărarea
Atunci
când se-împletește lacrima cu dorul,
Și albul
pur al iernii își plânge rechemarea,
Când
arde-n muguri viața că-i strigă mărțișorul,
Te chem
și eu, iubito, să ne-întâlnim cărarea,
Cum
ne-ntâlneam odată în taina primăverii,
Și ne-îmbătam
cu vraja sfioaselor săruturi,
În codru
cu izvorul pe marginea-înserării,
Mișcând
din luturi sacre misterele-n duruturi,
E
primăvara noastră, strigându-ne prin timpuri,
Să-i
ascultăm zvâcnirea din pântecul iubirii,
Înmugurind
din vreme eterne anotimpuri,
Sfârșite-n
începuturi pe-altarul nemuririi ...
26 februarie 2015
marți, 24 februarie 2015
Pulsând în infinitul iubirilor albastre
De nu erai, iubito, te frământam din vise,
Te plămădeam din slove ce nu au fost atinse,
Și te puneam pe perne la mine-n inimioră,
În puf de păpădie cu gust de primăvară,
Te plămădeam din slove ce nu au fost atinse,
Și te puneam pe perne la mine-n inimioră,
În puf de păpădie cu gust de primăvară,
Te legănam pe valul fiorurilor noastre,
Pulsând în infinitul iubirilor albastre,
Și îți suflam în vene misterele divine,
Vibrațiile mele închise-n ochi la tine,
Pulsând în infinitul iubirilor albastre,
Și îți suflam în vene misterele divine,
Vibrațiile mele închise-n ochi la tine,
Te închideam, iubito, cu cheia unui vers,
Să rezonezi în mine întregul univers,
Să tremuri de plăcerea eternelor duruturi
Când sângele se-ngroașă și cresc în tine luturi,
Să rezonezi în mine întregul univers,
Să tremuri de plăcerea eternelor duruturi
Când sângele se-ngroașă și cresc în tine luturi,
Și se coboară cerul înmiresmând pământul,
Luceferii-înserării ne sorb tăcând cuvântul,
Ne duc în punctul lumii pe-altarul fericirii
Îmbrățișați de-a pururi în visul .. nemuririi ...
Bordan - 22 februarie 2015
Luceferii-înserării ne sorb tăcând cuvântul,
Ne duc în punctul lumii pe-altarul fericirii
Îmbrățișați de-a pururi în visul .. nemuririi ...
Bordan - 22 februarie 2015
Ca un năvalnic Dragobete
Dac-o s-auzi, mai pe-nserate,
Un vînt pribeag mișcînd portița,
Să știi că-s eu, și de-s departe,
Și am venit să-ți țuc gurița,
Așa cum vine zburătorul,
Mai pe furiș, să nu te-mbete,
Să-ți mîngîie la sîn amorul,
Ca un năvalnic Dragobete,
Să-ți spună șoapte de iubire,
Cu dragostea de altădată,
Mister sublim de fericire,
Cu un băiat strîngînd o fată,
Și despletind din cozi misterul,
În lungi cosițe dezmierdînd-o,
Șoptindu-i dulce adevărul,
Cu lacrimi sfinte sărutînd-o,
Același Dragobete-aduce,
Iubiri curate, strămoșești,
Amorul nemuririi dulce,
Pe plaiuri sacre .. românești.
Bordan – 24 februarie 2015
Dragobete, Dragobete
Dragobete, Dragobete,
Iar dai iama printre fete,
Le-împletești cosițele
Și la țuci gurițele,
Răscolind fior de dor,
Adieri de sfânt amor,
Le-nfășori la inimioră
Vânticel de primăvară,
Și le dai sărutul dulce
Cu iubirea să se culce,
Cu dragostea florilor
Zâmbetul feciorilor,
Care vin tiptil la fete
Prefăcuți în Dragobete,
Să le dea gurițele
Pe toate buzițele …
sâmbătă, 21 februarie 2015
Pulsând în infinitul iubirilor albastre
Pulsând
în infinitul iubirilor albastre
De nu
erai, iubito, te frământam din vise,
Te
plămădeam din slove ce nu au fost atinse,
Și te
puneam pe perne la mine-n inimioră,
În puf
de păpădie cu gust de primăvară,
Te
legănam pe valul fiorurilor noastre,
Pulsând în
infinitul iubirilor albastre,
Și îți
suflam în vene misterele divine,
Vibrațiile
mele închise-n ochi la tine,
Te
închideam, iubito, cu cheia unui vers,
Să
rezonezi în mine întregul univers,
Să
tremuri de plăcerea eternelor duruturi
Când
sângele se-ngroașă și cresc în tine luturi,
Și se coboară
cerul înmiresmând pământul,
Luceferii-înserării
ne sorb tăcând cuvântul,
Ne duc
în punctul lumii pe-altarul fericirii
Îmbrățișați
de-a pururi în visul .. nemuririi ...
Bordan - 22 februarie 2015
duminică, 19 octombrie 2014
E timpul să începem romanța resemnării
Se scutură, iubito, frunzarul întomnării,
E timpul să începem romanța resemnării,
În parcul unde teiul ne știe îmbobocirea
Când ne-mbăta mireasma și noi sorbeam iubirea,
E timpul să începem romanța resemnării,
În parcul unde teiul ne știe îmbobocirea
Când ne-mbăta mireasma și noi sorbeam iubirea,
Nu vezi cum cade frunza ce ne-asculta povestea,
Iar când trecea vreunul, de sus ne striga vestea,
Și-i trimitea privirea să nu vadă misterul
Când noi fierbeam în lutul, vibrând în inimi cerul,
Iar când trecea vreunul, de sus ne striga vestea,
Și-i trimitea privirea să nu vadă misterul
Când noi fierbeam în lutul, vibrând în inimi cerul,
Sau vara-n faptul serii privindu-ne-nstelarea
Când mângâiam magia sorbindu-ți înflorarea,
Ea ne-aducea în inimi lumina regăsirii
Vibrația divină din unda fericirii,
Când mângâiam magia sorbindu-ți înflorarea,
Ea ne-aducea în inimi lumina regăsirii
Vibrația divină din unda fericirii,
Se scutură bobocul , pierzându-și deflorarea,
Pe freamătul de frunze rămâne resemnarea,
De tot parfumul dulce din taina primăverii
Sau lacrimile serii din vântul blând al verii,
Pe freamătul de frunze rămâne resemnarea,
De tot parfumul dulce din taina primăverii
Sau lacrimile serii din vântul blând al verii,
E vremea romanțată, se-acordă-n cer colinda,
Prin ploile mărunte se-nțelenește ghinda,
Iar eu te-aștept, iubito, să pregătim cuptorul,
Și-n fața lui să-ncepem romanța cu fuiorul ..
Prin ploile mărunte se-nțelenește ghinda,
Iar eu te-aștept, iubito, să pregătim cuptorul,
Și-n fața lui să-ncepem romanța cu fuiorul ..
Bordan – 18 octombrie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)