Întreg universul strâns într-o școală

Trecut-au peste noi și vânturi și ploi,
Tristeți întomnate, bucurii și nevoi,
Materii din spațiu ce timpul îl scoală
Întreg universul strâns într-o școală,

Iubiri tremurânde ascunse sub bănci,
Fioruri flămânde din vremuri adânci,
Ce adună în ziduri din zăriști albastre
Înzidirea speranței iubirilor noastre,

Să ducem departe un magic impuls,
Cuvântul din carte eternului smuls,
Să crească în noi o dorința înțeleaptă
A lumii iubire într-o minte deșteaptă ..

Trecut-am și eu prin vremea cu școala,
Când școala stătea în centru cu moara,
Închiși între ziduri de-o lume nebună
Dar liberi la minte ca ceru-n furtună,

Închiși de materii vremelnice-n locuri,
În lutul ce-ncearcă să stingă-n el focuri,
Dar focul își arde înălțându-și misterul
În spirite mari clocotind adevărul,

Ce mișcă din țărmuri o lume deșartă,
Pe valul durerii plăcerea să împartă,
S-aducă trecuturi din sfintele luturi
Pe unde de suflet și aripi de fluturi,

Din triste morminte ce strigă-n veșminte
Vibrații celeste încrustate-n cuvinte,
Înscrise în lemnul ce-ncinge fiorul,
Iubiri ancestrale vibrându-ne dorul,

De tot și de toate ce spune povestea,
Corinde străbune șoptindu-ne vestea,
Arzându-ne focul ce-nalță proverbul
Colacul speranței salvându-ne verbul,

Prin școala iubirii strigând regăsirea
Pe-altarul de unde-ncrucind mântuirea,
Să scoale trecutul naturilor sfinte
O viață-înțeleaptă din sacre cuvinte,

S-aducă acasă o vreme nebună,
O taină supremă din lumea străbună,
Când vremea sfințea cu prezența tot locul
Iar locul vibra rumenindu-ne cocul,

Iar școala era un stâlp al științei,
Unindu-și destinul cu floarea credinței,
Unind cu iubire o minte-a voinței
C-o inima tandră din lumea dorinței ..

Aici are școala un cuvânt greu de spus,
Să miște iubirea din magic impuls,
S-aducă în sate înapoi veșnicia,
Să înflorească în ii România,

Să se oprească din mersul nebun,
S-aprindă scânteia divină din scrum,
Să lase deoparte o faț-a mândriei
S-aducă acasă fecioarele iei ... 
Bordan – 18 octombrie 2014