Te chem și eu, iubito, să ne-întâlnim cărarea

Atunci când se-împletește lacrima cu dorul,

Și albul pur al iernii își plânge rechemarea,

Când arde-n muguri viața că-i strigă mărțișorul,

Te chem și eu, iubito, să ne-întâlnim cărarea,

Cum ne-ntâlneam odată în taina primăverii,

Și ne-îmbătam cu vraja sfioaselor săruturi,

În codru cu izvorul pe marginea-înserării,

Mișcând din luturi sacre misterele-n duruturi,

E primăvara noastră, strigându-ne prin timpuri,

Să-i ascultăm zvâcnirea din pântecul iubirii,

Înmugurind din vreme eterne anotimpuri,

Sfârșite-n începuturi pe-altarul nemuririi ... 

26 februarie 2015

Pulsând în infinitul iubirilor albastre

De nu erai, iubito, te frământam din vise,
Te plămădeam din slove ce nu au fost atinse,
Și te puneam pe perne la mine-n inimioră,
În puf de păpădie cu gust de primăvară,

Te legănam pe valul fiorurilor noastre,
Pulsând în infinitul iubirilor albastre,
Și îți suflam în vene misterele divine,
Vibrațiile mele închise-n ochi la tine,

Te închideam, iubito, cu cheia unui vers,
Să rezonezi în mine întregul univers,
Să tremuri de plăcerea eternelor duruturi
Când sângele se-ngroașă și cresc în tine luturi,

Și se coboară cerul înmiresmând pământul,
Luceferii-înserării ne sorb tăcând cuvântul,
Ne duc în punctul lumii pe-altarul fericirii
Îmbrățișați de-a pururi în visul .. nemuririi ...
Bordan - 22 februarie 2015

Ca un năvalnic Dragobete

Dac-o s-auzi, mai pe-nserate,

Un vînt pribeag mișcînd portița,

Să știi că-s eu, și de-s departe,

Și am venit să-ți țuc gurița,

Așa cum vine zburătorul,

Mai pe furiș, să nu te-mbete,

Să-ți mîngîie la sîn amorul,

Ca un năvalnic Dragobete,

Să-ți spună șoapte de iubire,

Cu dragostea de altădată,

Mister sublim de fericire,

Cu un băiat strîngînd o fată,

Și despletind din cozi misterul,

În lungi cosițe dezmierdînd-o,

Șoptindu-i dulce adevărul,

Cu lacrimi sfinte sărutînd-o,

Același Dragobete-aduce,

Iubiri curate, strămoșești,

Amorul nemuririi dulce,

Pe plaiuri sacre .. românești.

Bordan – 24 februarie 2015

Dragobete, Dragobete

Dragobete, Dragobete,

Iar dai iama printre fete,

Le-împletești cosițele

Și la țuci gurițele,

Răscolind fior de dor,

Adieri de sfânt amor,

Le-nfășori la inimioră

Vânticel de primăvară,

Și le dai sărutul dulce

Cu iubirea să se culce,

Cu dragostea florilor

Zâmbetul feciorilor,

Care vin tiptil la fete

Prefăcuți în Dragobete,

Să le dea gurițele

Pe toate buzițele … 

Pulsând în infinitul iubirilor albastre

Pulsând în infinitul iubirilor albastre

De nu erai, iubito, te frământam din vise,

Te plămădeam din slove ce nu au fost atinse,

Și te puneam pe perne la mine-n inimioră,

În puf de păpădie cu gust de primăvară,

Te legănam pe valul fiorurilor noastre,

Pulsând în infinitul iubirilor albastre,

Și îți suflam în vene misterele divine,

Vibrațiile mele închise-n ochi la tine,

Te închideam, iubito, cu cheia unui vers,

Să rezonezi în mine întregul univers,

Să tremuri de plăcerea eternelor duruturi

Când sângele se-ngroașă și cresc în tine luturi,

Și se coboară cerul  înmiresmând pământul,

Luceferii-înserării ne sorb tăcând cuvântul,

Ne duc în punctul lumii pe-altarul fericirii

Îmbrățișați de-a pururi în visul .. nemuririi ...

Bordan - 22 februarie 2015