Atunci
când se-împletește lacrima cu dorul,
Și albul
pur al iernii își plânge rechemarea,
Când
arde-n muguri viața că-i strigă mărțișorul,
Te chem
și eu, iubito, să ne-întâlnim cărarea,
Cum
ne-ntâlneam odată în taina primăverii,
Și ne-îmbătam
cu vraja sfioaselor săruturi,
În codru
cu izvorul pe marginea-înserării,
Mișcând
din luturi sacre misterele-n duruturi,
E
primăvara noastră, strigându-ne prin timpuri,
Să-i
ascultăm zvâcnirea din pântecul iubirii,
Înmugurind
din vreme eterne anotimpuri,
Sfârșite-n
începuturi pe-altarul nemuririi ...
26 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu