Eu ştiu, iubito, nu mai cred ...

Eu ştiu, iubito, nu mai cred ce, vor să spună unii,

Eu ştiu că suntem infinitul ce mişcă spuma lumii,

Suntem misterul răsărit din haosul uitării

Ce desluşeşte lumii taina din spatele visării.

Dacă ai şti, iubito, ceea ce ştiu eu,

Ţi-ai schimba credinţa în D-zeu,

Ai schimba credinţa cu ştiinţa sacră

Ce de mii de ani iubirea ne-o consacră.

Ce de mii de ani e zăvorâtă-n taină,

Închisă în carnea materiei haină,

Închisă cu grijă în inima ta,

Ca să nu ajungă nimeni la ea.

Dacă ai şti, iubito, ceea ce ştiu eu,

Ai fi înfiptă-n mine şi eu sufletul tău,

Ţi-ai lepăda credinţa şi-ai merge cu ştiinţa,

Şi-am hoinări prin lume doar noi şi conştiinţa.

Am fi noi doi, iubito, perechea de-nceput

Păzind cu grijă rostul de-un alt preconceput,

Am fi noi doi gândirea şi iubirea,

Ce descifrează lumii nemurirea,

Eu ştiu, iubito, nu mai cred, ce vor să spună unii,

Eu ştiu că suntem infinitul ce mişcă spuma lumii,

Suntem misterul răsărit din haosul uitării

Ce desluşeşte lumii taina din spatele visării.