Suntem noi ...

   

Cine aude materia în clocot fierbând,   

Şi durerea din ea rezonată în gând,   

Cine simte curgându-i în vene-nserarea,   

În zbaterea umbrei trăgând disperarea,   

  

Cine ştie citi, nu cuvinte, ci golul din ele,   

Prinse-n vârtejuri nebune de doruri şi jele,   

Cine aude în el uraganul din cer fremătând,   

Şi durerile cărnii prin ochii lumii trecând,   

  

Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea,   

Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea,   

Şi-aude cum urlă şi gem electronii din lacrimi   

De dureri spumegânde încifrate în patimi,   

  

Acela e frate de sânge cu tot şi cu toate,   

Cu tot ce e viaţă, cu tot ce e moarte,   

Cu punctul ce ţine întreaga mişcare,   

Cu-ntreg universul, cel mic şi cel mare,   

  

E frate cu tata, e frate cu mama,   

Cu Dumnezeu sau cu Dalai-Lama,   

Fiindcă în toţi şi în toate, cei plini şi cei goi,   

Cu bune şi rele, bucurii şi nevoi, suntem NOI ...