Să ştii iubito că mi-e dor

Să ştii iubito că mi-e dor,

De tot ce-a fost odată,

De cozonacul din cuptor

De ia ta brodată,

De „Zua bună!” de atunci,

Sau purul „Doamne-ajută!”,

Şi de plimbările prin lunci,

Când te dădeai bătută.

Ţi-aduci aminte cum râdeam

Când ne bătea ciurdarul,

De ciudă că îi ascundeam

Oiaga şi paharul?

Şi noi râdeam ca doi nebuni,

Parcă-i făceam în ciudă,

El făcea semn de gărgăuni,

Noi ne-ascundeam în ciurdă,

Când vii iubito să-ncercăm

Să repetăm odată,

Să-mi sari în braţe, să jucăm,

În ia ta brodată,

Să dăm iar ceasul înapoi,

Pân-a-nflori iar ia,

Să rupem vraja dintre noi

Să audă România?