Să-ţi spun iubito, ce-aş avea de spus,
Din scurtul drum al vremii spre apus,
Că nu-mi găsesc al gândului cuvinte,
C-aş vrea să-ţi spun vibraţiile sfinte,
Fioruri de iubire divină să te prindă,
În inima ta rece scânteia să aprindă,
Să simţi în tine cum se zbate-în clocot
Şi dăngăne bătăi în ritmul unui clopot,
Materia celestă din colbul unei stele
Trecută-n zbor prin gândurile mele,
Lumina încetinită de-al sacrului mister
Trimisă pe o rază din preaînaltul cer,
Să ne-mbătăm de noi cu mirul fericirii
Înlănţuind eternul în braţele iubirii,
Să prindem clipa timpului între noi
Iar locul sfânt să-l umplem amândoi,
Să fim nemuritorii stăpâni în univers,
Tu simfonie sfântă, eu rima unui vers,
Tu undă tremurândă într-o dorinţă
Prinsă între ţărmuri de a mea voinţă,
Îmbrăţişaţi pe veci în necuprinsul zării
Cu tot ce-i trecător de aici să dăm uitării,
Pământu-întreg să-l umplem cu iubirea,
Iar clipa regăsirii s-o bem cu nemurirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu