Spaţii curbate de timpul ştiinţei,
Palpită din vremuri locul credinţei,
Se înnoadă materii în visul romantic
Reale iluzii din vidul precuantic,
Vibrează prin spaţiu al ritmului timp,
O undă măreaţă răsună prin câmp,
Materii subtile foşnesc gravitaţii,
Scăpate din punctul cu informaţii,
Nimic fără spaţiu şi timp nu există,
Deşi ambele sunt doar într-o listă,
Iluzii deşarte din ştiinţa credinţei
Adevăr absolut din credinţa ştiinţei,
Ce mişcă o întreagă gândire deşartă,
De noi să ne rupă durere să împartă,
Să sfarme în moara ştiinţei materii,
Să ungă pe altarul credinţei mizerii,
Să spună ce nu este nimica de spus,
Vibraţii eterne ce vin mai din sus,
Trăiri ce transced al timpului mers
Venite din noi, dintr-un vast univers,
Ce strigă din gaura neagră stiinţei
Să-nchidă o gură în ochii credinţei,
Să tacă, să nu mai spună minciuni,
Realul e OMUL ... şi-i plin de minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu